Materia vie tipărită poate curăța lumea

În fiecare an se produc 350 de milioane de tone de deșeuri de plastic. Substanțele riscante care ajung în apele noastre sunt deosebit de îngrijorătoare. Necesitatea de a acționa a fost evidentă de ceva timp. 

Soluția ar putea face parte dintr-o evoluție recentă a Universității din California, San Diego: imprimarea materiei vii organice. Materialul antipoluare este format dintr-un polimer de alge marine cunoscut sub numele de alginat și cianobacterii (alge verzi-albastre) modificate genetic. Acesta elimină anumiți poluanți prin producerea de enzime care descompun structura algelor marine, transformând substanțele nocive în molecule benigne, inofensive. 

Un amestec de alginat de alge marine și bacterii este extrudat de o imprimantă 3D în structuri care plutesc la suprafața apei și pot fi plasate în diferite medii. 

Combinația dintre un polimer și un material biologic este inovatoare, deoarece funcționează și răspunde la stimulare într-un mod în care polimerii sintetici obișnuiți nu pot face acest lucru. Natura “totul-în-unul” a materiei vii înseamnă că aceasta poate fi construită și utilizată destul de eficient, iar potențialul pentru produsele viitoare este deosebit de promițător. 

La finalul testelor, cercetătorii au decis să tipărească o structură grilă. Aceasta are avantajul de a oferi bacteriilor cât mai mulți nutrienți posibil, maximizând în același timp suprafața pe care o poate dezinfecta. 

Pentru a descompune poluanții, bacteriile din materia vie secretă o enzimă lactază. Studii anterioare au arătat că această enzimă neutralizează poluanții, cum ar fi BPA (bisfenol A), care se găsește în materialele plastice din policarbonat, cum ar fi sticlele de apă. 

Enzima este, de asemenea, eficientă în descompunerea antibioticelor, a altor medicamente și a produselor reziduale. 

În cel mai recent test, acesta a descompus și carminul indigo, un colorant albastru folosit la vopsirea blugilor. Substanța poate provoca contaminarea apei. Cercetătorii speră că substanța lor, care este vie în testele ulterioare, va neutraliza matrici mai poluante. În același timp, se are grijă ca poluanții să nu fie înlocuiți de bacterii care ar trebui să se răspândească periculos. Prin urmare, bacteria este echipată cu un dispozitiv de autodistrugere, iar atunci când intră în contact cu molecula de teofilină – care se găsește în ceai sau ciocolată, de exemplu – este distrusă din interior.