Un compozit local de stâncă-metal va fi imprimat pe Marte

Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Washington (WSU) au produs un material puternic și performant, potrivit pentru imprimarea 3D, din cantități mici de rocă marțiană simulată, amestecată cu aliaj de titan. 

Materialele au fost încălzite la peste 2000 de grade Celsius cu ajutorul unui laser puternic, iar apoi amestecul de ceramică regolită și metal a fost folosit pentru a crea forme de diferite dimensiuni. Rezistența și durabilitatea acestora au fost testate după răcire. 

Au fost încercate diferite proporții: o imprimare realizată cu doar cinci procente de regolit marțian a produs imprimări mai bune decât una cu 100% regolit. Acestea din urmă sunt fragile și se sparg ușor. Cu toate acestea, primul a funcționat mai bine decât aliajul de titan original.    

Materialul pietros și anorganic de pe suprafața planetei roșii a fost imitat cu pulbere neagră. Materialul, care conține cantități mari de regolit, poate fi folosit în ciuda tendinței sale de a se fractura și de a se crăpa, de exemplu pentru a acoperi echipamentele și instrumentele, făcându-le mai puțin problematice și protejându-le de rugină și de radiațiile foarte dure de pe Marte. 

Aceste experimente sunt importante nu numai pentru viitor, ci și pentru prezent, deoarece misiunile spațiale cu oameni la bord fac mult mai dificil transportul de pe Pământ. Este extrem de costisitor, de exemplu, naveta spațială a NASA a transportat pe orbită un kilogram de sarcină utilă, iar transportul acesteia a costat aproximativ 54 000 USD. 

Cu alte cuvinte, dacă se poate face ceva în spațiu, trebuie să se facă acolo, altfel logistica grea, munca suplimentară și costurile suplimentare inutile vor face ca costurile să explodeze. De exemplu, dacă o piesă se rupe și trebuie reparată la sol, trebuie găsită o metodă fezabilă. Acesta este motivul pentru care Stația Spațială Internațională are o imprimantă 3D, iar viitoarele expediții pe Marte vor tipări probabil la fața locului. 

Cercetătorii au demonstrat deja în 2011 că imprimarea 3D cu regolit de pe Lună funcționează. Materialul a fost simulat atunci pentru agenția spațială americană NASA. De atunci, agențiile spațiale au dorit să utilizeze această tehnologie, cel mai bun exemplu fiind Stația Spațială Internațională.